Întroducere 

Echipa Outdoor Experience vrea să vină în ajutorul celor care vor să înveţe misteriosul „eskimo roll” cu următorul articol. Articolul este defapt o traducere din limba maghiara, şi este preluat de la situl whitewater.hu, dar şi pe situl respectiv se poate găsi defapt o traducere din limba engleză al articolului original scris de către Rob Hignell. 

 „Eskimo roll” conform dicţionarului explicativ este tehnica de a pune pe linia de plutire un caiac răsturnat in apă, această tehnică este unul dintre cele mai importante tehnici pe ape repezi. La acest exerciţiu nu putem diferi categorii cum ar fi bun sau mediocru. În afară de situaţia când caiacul rămâne blocat, trebuie rămas in caiac şi executat acest roll. Pe ape repezi vâslitorul pune viaţa în pericol dacă decide să înoată. Pe ape line înotul este obositor cu un caiac plin cu apă, pe mare înotul este o greşeală fatală. Pentru invățarea acestei tehnici dă o siguranţă mai mare pe ape, şi o gândire în trei dimensiuni. Presupun că vâslitorul este într-o relaţie bună cu apa, şi nu acum începe să cunoască starea de a fi sub apă.

Bazele tehnicii de reîntoarcere a caiacului se poat învăţa cel mai bine într-un bazin de înot. Apa caldă, lină, condiţii bune de vedere sub apă şi siguranţa pe care ne dă bazinul de înot ne ușurează învățarea. 
După însușirea tehnicii de eskimo roll într-un bazin de înot, acesta trebuie neapărat exersat şi pe ape curgătoare pentru că aici pot apărea diverse probleme pe care nu le întâlnești într-un bazin (apă rece, valuri, vizibilitate redusă, loc îngust de reîntoarcere).
Înainte de a intra în detaliile diferitelor metode de intoarcere eskimo în continuare descriu scurt istoria şi bazele reîntoarcerii caiacelor. Metodele descrise sunt categorizate dar în practică reîntoarcerea trebuie să fie ştiut de executat din orice poziţie a corpului sau a vâslei.

Istoria eskimo roll-ului

Triburile inuite folosesc intoarcerea eskimo de mai multe secole, acesta a însemnat supraviețuirea pentru ei de nenumărate ori. În 1765 un misionar a înregistrat 10 diferite metode cu care inuiţii au reîntors caiacul, cu vâslă sau numai cu ajutorul mâinilor. Esenţa tehnicii constă dintr-o mişcare rapidă a şoldului, vâsla, mâinile sau orice ajutor sunt folosite pentru mărirea forţei ascensionale.
Primul om care nu aparţinea triburilor inuite şi a învăţat reîntoarcere caiacelor în 1927 era Edi Pawlata, el a învăţat după notiţele lui Nansen. În 1930 exploratorul englez Gino Watkins a învăţat tehnica tocmai de la inuiţi, dar nu a avut şansa să împărtășească cunoştinţa cu alții din cauza că a dispărut într-o expediţie polară. Aceste tehnici premature nu au folosit şoldul ci numai au dus corpul lângă suprafaţă, şi de acolo cu ajutorul vâslei numai din forţa au executat reîntoarcerea.
Importanța folosirii avântului din şold a devenit important numai din anii 1965 după modificarea revoluţionară a caiacelor. Descrierea mişcărilor va fi de folos mai mult pentru cei care folosesc caiace, nu le pot descrie din unghiul celor care folosesc canoe deoarce nu pot judeca fazele mişcărilor, dar sper că va fi cineva care poate să descrie şi această tehnică.

Bazele învățării eskimo roll-ului

Presupunem că caiacistul stă în caiac. În această situaţie masa unită (W), are efect în centrul forţei gravitaţionale (CG), în timp ce caiacul se scufundă în apă până forţa ascensională (BB) egalează forţa gravitaţională. Forţa ascensională se plasează în centrul părţii scufundate în apă, care este numit de către mine centrul forţei ascensionale (CB). CB şi CG în starea de echilibru sunt plasate pe aceeaşi linie (Fig. 1.). Dacă caiacul se înclină pe o parte, pe partea scufundată în apă a caiacului se modifică, forţa CB se mişcă în direcţia înclinării. Poziţia CG rămâne neschimbat, de aceea începe echilibrarea forţelor din care rezultă o nouă stare de echilibru. Aceasta egalare a forţelor se întâmplă numai când înclinaţia este mică (Fig. 2).       

În cazul în care unghiul înclinării se măreşte, şi CG depăşeşte linia lui CB, nu va fi suficientă forţă pentru recăpătarea stării de echilibru şi caiacul se răstoarnă (Fig. 3). Caiacul răsturnat va fi din nou în stare de echilibru, linia CB şi CG vor fi pe aceeaşi linie. Pe corpul scufundat în apă va avea efect o nouă forţă ascensională (BT) care se adaugă la forţa BB (Fig. 4).      

Roll-ul eskimo cu corpul rigid      

Să presupunem că caiacistul stă cu corpul rigid şi bine rezemat in caiac, fără mișcare din şold şi talie. Reîntoarcerea începe cu apropierea vâslei la suprafaţa apei, şi continuă cu tragerea în jos cu o forţă cât mai mare. Forţa (P) care se formează în timpul tragerii în jos a vâslei ridică corpul la suprafaţă împreună cu caiacul, iar forţa CB se îndepărtează mărinduse astfel forţa necesară pentru reîntoarcere. În această situaţie corpul atinge suprafaţa apei dar forţa (P) se micşorează la zero. Centrul de greutate a corpului în această situaţie este prea departe de axa reîntoarceri şi din această cauză reîntoarcerea va fi nereuşită, dacă forţa (P) nu a fost extrem de mare.

Pentru o întoarcere eskimo reuşită este nevoie de două lucruri, primul avântarea şoldului, al doilea apropierea cât mai multă a corpului spre axa reîntoarcerii!!!      

Avântarea şoldului      

Obiectivul fundamental al avântării şoldului este reîntoarcerea caiacului într-un unghi de unde forţa ascensională poate să dea un ajutor la reîntoarcerea caiacului în starea de echilibru, dar înainte ca corpul să iasă din apă. Corpul este îndoit din talie, toracele sunt direcţionate spre suprafaţă conform reîntoarcerile lui Pawlata, sau sunt direcţionate spre fundul apei întins pe spate, la reîntoarcerile lui Steyr. Din ambele poziţii se poate ţine corpul cu ajutorul forţei ascensionale şi a taliei până în faza de unde se poate reîntoarce caiacul prin avântarea şoldului.            

Avântarea şoldului pare un proces simplu, se poate învăţa uşor dacă este cineva care explică esenţa mişcării, dar fără o instrucţie bună succesul este destul de nesigur. Pentru o reîntoarcere reuşită talia trebuie să fie destul de flexibilă şi coapsele să fie bine fixate în caiac. Procesele reîntoarcerii sunt următoarele: una dintre coapse se fixează de suportul de coapsă, celălalt picior se întinde şi alcătuie axa de rotire. Mişcarea de reîntoarcere trebuie executat dinamic, astfel caiacul se reîntoarce în poziție aproape orizontală iar energia necesară pentru ridicarea corpului este asigurat de către rezistenţa vâslei sau a mâinilor.      

Recăpătarea forţei gravitaţionale - terminarea      

În momentul în care caiacul cu ajutorul şoldului se apropie în poziţia de echilibru, adică în urma mişcărilor forţa CB din poziţia de a împiedica reîntoarcerea trece în poziţia de a ajuta reîntoarcerea. Trebuie apropiat şi CG-ul pentu ridicarea corpului din apă. În urma acestuia partea superioară a corpului trebuie aplecat în faţa caiacului sau în partea din spate. În această situaţie central de greuate a corpului se apropie cât mai posibil de axa de reîntoarcere.           

Dacă în urma mişcării trupul este aplecat prea devreme (fig.9a), efectul avântării şoldului se micşorează şi se pierde ajutorul forţei ascensionare creată de către corp. În acest caz reîntoarcerea poate eşua.           

Pe această figură (9b) partea superioară a corpului este în poziţie corepunzătoare, forţa ascensioană a apei ajută avântarea şoldului, este mult mai uşor reîntoarcerea caiacului.